Zona 51

Area 51, cunoscuta si sub numele de Groom Lake este o unitate militara secreta aflata la aproximativ 90 de mile nord de Las Vegas. Numarul se refera la dimensiunea in ari a zonei pe care se afla aceasta baza militara despre care guvernul nu vrea sa discute. Aceasta baza militara a fost aleasa ca locatie pentru testarea avioanelor spion U-2 in anul 1950, atat datorita zonei relativ izolate in care sa afla cat si proximitatii unui camp de aterizare perfect.
Groom Lake este locul in care se testeaza (inainte de a fi facute publice) avioanele construite din bani negrii. Baza militara si imprejurimile acesteia sunt cunoscute si pentru multitudinea de istorioare legate de ozn-uri si diverse teorii ale conspiratiei. In 1989, Bob Lazar pretindea chiar in direct pe un post de televiziune din Las Vegas ca a lucrat cu nave spatiale extraterestre undeva in sudul Area 51, langa lacul Papoose.
Din acea clipa, Area 51 a devenit un simbol cunoscut pentru treburile murdare pe care guvernul american incearca sa le ascunda. Invaluita in mister, Area 51 este una dintre cele mai secrete zone de pe pamant, atat de secrete incat nu este inscrisa pe nici o harta iar guvernul american a incercat intodeauna sa-i nege existenta. Area 51 este centrul povestilor cu OZN-uri. Nenumarati indivizi au declarat ca au observat diverse astfel de nave parsind baza pe timp de noapte. Acestea accelerau cu o viteza incredibila si isi schimbau directia intr-un mod in care nici un alt vehicul terestru nu o poate face. Altii cred ca armata foloseste baza militara pentru a captura si examina extraterestrii pentru a dezvolta noi tehnologii militare. Cativa martori mai mult sau mai putin credibili pretind ca au vazut cu ochii lor sau chiar ca au lucrat cu nave spatiale extratereste. Aceste afirmatii nu au putut fi niciodata verificate datorita faptului ca guvernul nu a premis nicicand intrarea presei in respective zona. Recent Bob Lazar a tinut o conferinta publica in care confirma existenta unei nave spatiale extraterestre in Area 51.
Intamplator Bob Lazar a lucrat o perioada in interiorul Area 51 intr-o echipa ce purta numele de cod S-4 ce avea ca responsabilitate copierea tehnilogiei pe care o cercetau pe o nava cu origine necunoscute. Din pacate Dl Lazar nu a fost nici un moment capabil sa ofere dovezi concludente care sa-i confirme povestea. Area 51 este supranumita si dreamland (taramul de vis) pe frecventa aviatiei. Aceasta a fost construita la inceputul anilor 1950 de CIA pentru testarea programului extra secret U-2. De atunci baza militara a gazduit programe secrete precum F-104, SR-71, F- 117A cu mult inainte ca aceste nave sa fie cunoscute publicului.
Mai nou in zona se fac cercetari asupra navei hipersonice Aurora. In Area 51 lucreaza atat personal militar cat si personal contractat din exterior. Acesti oameni din exterior provin de la firmele Lockheed Martin si EG&G. In mod curent acestia sunt preluati de la aeroportul McCarran cu un anume avion (737) care este pazit si depozitat intr-un hangar aparte . Aceste zboruri sunt inregistrate doar pe frecventa aviatica sub numele de cod JANET. Area 51 este protejata de semne de atentionare, pazite de oameni specializati, elicoptere si senzori terestrii.
Spatiul aerian de deasupra zonei este restrictionat atat pentru civili cat si pentru nave aeriene 24 de ore din 24. Garzi camuflate - denumite Cammo Dudes patruleaza in jeepuri de-a lungul granitelor zonei. Aceleasi granite sunt survolate timp de 24 de ore de elicoptere bine dotate cu armament. Indivizii care intamplator trec granite sunt arestati de catre Cammo Dudes si dati pe mana departamentului de politie din districtul Lincoln. Cei care incalca proprietatea sunt de obicei oameni de televiziu sau fotografi carora li se confisca materialele si care sunt arestati pana platesc o amenda de 600 de dolari.
Singurul loc de unde poti vedea Area 51 fara sa fi arestat este un varf de munte indepartat numit Tikaboo Peak.

2012 un an care vorbeste de la sine

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final 

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian , pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant". Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.

2012: oracole, vrajitori, prezicatoare, hexagrame, calendare, internet 

Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.

Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.

I Ching sau "Cartea schimbarilor" era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McKenna, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.

O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri.

Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.

Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.

Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un "oracol" numit "web-bot". Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite "paienjeni" sau "agenti", care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.

Lumea dupa 12 decembrie 2012 

Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.

In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. "Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu", declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:"Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul."

EXTRATERESTRI

În America Centrală, multitudinea de manuscrise izolate sau chiar sub formă de cărţi, scrise de-a lungul multor veacuri de civilizatul popor antic Maya, a fost distrusă cu bună ştiinţă (scăpând doar câteva texte) prin-ardere publică, în urma unei regretabile acţiuni a cuceritorilor spanioli. Au rămas doar unele tradiţii. Autorul ştiinţific Villen Lustiberg a reluat în studiul său “Noi şi Cosmosul”, una dintre cele mai interesante sinteze informaţionale reconstituite în deceniile noastre, cu privire la poporul respectiv:

“Maya – nume al unei vechi populaţii, una din cele mai civilizate ale Americii precolumbiene. Ei foloseau un calendar foarte precis; potrivit părerii unor oameni de ştiinţă, maya nu putea poseda totuşi suficiente cunoştinţe pentru a-l putea întocmi. Acest calendar îşi avea începutul în anul 3373 înaintea erei noastre. Maya au stabilit că la flecare 104 ani, Soarele, Luna şi Venus se găsesc în aceeaşi poziţie reciprocă. Considerând numărul 104 drept sacru, maya aveau la fiecare 52 de ani mari serbări religioase. Se fac afirmaţii precum că ei au primit calendarul de la “fiinţe venite din stele”, care vizitează Pământul odată la aprozimativ 650 de ani.”

În ceea ce priveşte America de Sud, cea mai mare parte a populaţiilor vechi nu au avut o scriere; în zonele mai civilizate s-au folosit acele “quipu”, care constituiau un mijloc de înregistrare memoţativă sub forma unor noduri înşiruite pe şnururi; cu tirrtpul însă, majoritatea “colecţiilor” respective s-au pierdut. Totuşi, iată două exemple semnificative reconstituite din vechile tradiţii ale unor populaţii mai izolate:

- în timpurile când nu erau încă oameni pe Pământ, din cer ar fi coborât “un ou auriu”, în zona Tihuanaco. Prin uşa care s-a deschis după aterizare, ar fi ieşit o femeie cosmică numită Orejona, care ar fi avut la mâini şi la picioare numai câte patru degete; mâinile i-ar fi fost palmate (ca la fiinţele înnotătoare). Orejona ar fi stat şi ea un timp pe planeta noastră; la plecare, a lăsat pe Terra primele fiinţe omeneşti, care nu au fost însă reuşite, dată fiind combinarea biologică-experimentală cu un animal local.

-  în tradiţiile unui grup de băştinaşi, care şi acum trăieşte foarte izolat undeva pe cursul superior al fluviului Amazon, a rămas o străveche amintire legendară cu privire la sosirea unei fiinţe civilizatoare; personajul a fost denumit încă din timpurile respective, “ben-kororoti”, adică “cel venit din Univers”!