Solomonarii

Solomonarul este magicianul (vrăjitorul) despre care se credea în mitologia românească, că poate controla norii și ploaia. Solomonarii sunt cei care controlează mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindina și vindecă boli. Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurulgrindinii. Știința lor este transmisă de la maestru la un ucenic, luat de un solomonar bătrân dintre copii însemnați la naștere (purtători de căiță, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în evul mediu sub influența culturii iudeo-creștine datorită unei asemănări fonetice cu termenul local „salman”. Cele mai multe relatări se referă la oameni înalți, roșcovani, cu mantii albe, având la brâu unelte magice, fie cerșind prin sate fie călare pe balaurii grindinei singuri sau alături de moroi. Pentru a se feri de mânia solomonarilor, oamenii puteau apela la un Meșter Pietrar, un solomonar revenit printre oameni, dar care le știe magia.

Tradiția românească nu pune la îndoială existența lor, ba chiar ar exista și mărturii din Ardeal și din Bucovina, cu privirea la existența unor ultimi solomonari. Există însă numeroase interpretări a provenienței mitului, cele mai multe legate de preoții geto-dacilor Kapnobatai sauKtistai, peste care s-au adăugat și numeroase influențe creștine și nu numai, rezultând un produs sincretic de mituri și credințe.

În Țara Moților sunt cunoscuți ca Șolomonari sau Zgrimințieș Mitologia populară spune că șolomonarii au o anumită carte, in care se cuprinde toată știinta și puterea lor. Cartea aceasta o invață șolomonarii in școala din cetatea Babariului, și nu fiecare solomonar iese ci numai 1 din 7” (Descântecele Românilor 1930 - conform Literatura populară, București, 1985, 

Traian Herseni crede că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor - ktistai, deoarece locuiau „în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane” (Le dragon dace, in Ethnologică, nr. 1, 1979,  Eugen Agrigoroaiei, îi compară cu Kadmos, si definind casta lor ca fiind moștenire dacică, spune că solomonarul din traditia folclorică este rezultatul unui „proces de zeificare a sacerdotului”. Pentru acest cercetător, șolomonarii sunt „preoți initiați” (Țara neuitatelor constelații, Iași, 1981).

Cele 12 cranii de cristal

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenta extraterestrilor. 

De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. 

Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu, iar in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat. In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre. Asocierea celor doua simboluri este destul de greu de inteles chiar si pentru cei mai competenti cercetatori, motiv pentru care cei mai multi dintre ei au inceput sa vorbeasca despre existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamantene superioara fiintei umane. 

O legenda indiana incita numerosi cercetatori 

Singura legenda referitoare la craniile misterioase isi are originea in India si ea vorbeste despre existenta a 13 cranii din cristal, cu o putere foarte mare care, reunite in forma unui cerc, ar putea schimba schimba complet lumea. Legenda spune ca ele sunt pietrele cunoasterii, obiectele fiind aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cand va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite. 
Incepand din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate care, in prezent, se afla in unele colectii particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. La inceput, ele au fost considerate adevarate opere de arta create de stramosii nostri, dar, dupa ce s-a aflat legenda indiana, cercetatorii au devenit sceptici. 

Craniile din cristal nu pot fi reproduse astazi 

Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om. Seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, sustine aceasta idee, explicand: “Un cristal creste pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri se formeaza fetele pietrei. Daca un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Tinand cont de mijloacele tehnice existente astazi, e imposibil de realizat asa ceva”. De asemenea, Rowen spune ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: “Sunt facute dintr-un singur bloc de cristal si nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mainile, lucru posibil. Am calculat, insa, ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, si asta datorita duritatii materialului si complexitatii obiectelor”. 

Prima descoperire a avut loc in 1924 

Exploratorul britanic Mitchell-Hedges pare a fi primul care a studiat un craniu din cristal. El sustine ca a descoperit obiectul in 1924, in vechiul templu mayas, si ca nu exista nici cea mai mica indoiala in ceea ce priveste puterile miraculoase detinute de acest craniu. La lumina, acest craniu, care cantareste aproximativ 6 kilograme, pare sa-si schimbe culoarea, uneori se abureste usor si, ce este si mai ciudat, exista momente cand in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple. 

Poate vindeca orice boala 

Un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor este ET, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte din colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putand vindeca orice boala. Ea sustine ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier. 

Au fost codificate cu profetii 

Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamant. De asemenea, se spune ca ele au fost codificate si inmagazinate cu profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si cu o istorie completa a vietii pe Pamant. Pentru ca s-a crezut ca persoanele cu capacitati paranormale ar putea obtine aceste informatii din interiorul craniilor, meditand in preajma acestora, s-a recurs de multe ori la aceasta metoda. Incercarile nu au adus, insa, la rezultate concrete. Modul in care au aparut si au fost create craniile din cristal ramane insa un mister. Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii nu constituie decat incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor. 

Cele mai celebre cranii 

De-a lungul anilor au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre toate exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, cat mai ales datorita faptului ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cand sunt adunate la un loc. Pe langa Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, despre care istoricii spun ca au fost aduse in Europa in 1890, de catre mercenarii mexicani. Ele se aseamana ca dimensiuni si forma, dar, spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete. Alte exemple sunt Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900, in Guatemala, respectiv Mexic, si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Singura deosebire dintre ele consta in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.