Solomonarii

Solomonarul este magicianul (vrăjitorul) despre care se credea în mitologia românească, că poate controla norii și ploaia. Solomonarii sunt cei care controlează mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindina și vindecă boli. Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurulgrindinii. Știința lor este transmisă de la maestru la un ucenic, luat de un solomonar bătrân dintre copii însemnați la naștere (purtători de căiță, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în evul mediu sub influența culturii iudeo-creștine datorită unei asemănări fonetice cu termenul local „salman”. Cele mai multe relatări se referă la oameni înalți, roșcovani, cu mantii albe, având la brâu unelte magice, fie cerșind prin sate fie călare pe balaurii grindinei singuri sau alături de moroi. Pentru a se feri de mânia solomonarilor, oamenii puteau apela la un Meșter Pietrar, un solomonar revenit printre oameni, dar care le știe magia.

Tradiția românească nu pune la îndoială existența lor, ba chiar ar exista și mărturii din Ardeal și din Bucovina, cu privirea la existența unor ultimi solomonari. Există însă numeroase interpretări a provenienței mitului, cele mai multe legate de preoții geto-dacilor Kapnobatai sauKtistai, peste care s-au adăugat și numeroase influențe creștine și nu numai, rezultând un produs sincretic de mituri și credințe.

În Țara Moților sunt cunoscuți ca Șolomonari sau Zgrimințieș Mitologia populară spune că șolomonarii au o anumită carte, in care se cuprinde toată știinta și puterea lor. Cartea aceasta o invață șolomonarii in școala din cetatea Babariului, și nu fiecare solomonar iese ci numai 1 din 7” (Descântecele Românilor 1930 - conform Literatura populară, București, 1985, 

Traian Herseni crede că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor - ktistai, deoarece locuiau „în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane” (Le dragon dace, in Ethnologică, nr. 1, 1979,  Eugen Agrigoroaiei, îi compară cu Kadmos, si definind casta lor ca fiind moștenire dacică, spune că solomonarul din traditia folclorică este rezultatul unui „proces de zeificare a sacerdotului”. Pentru acest cercetător, șolomonarii sunt „preoți initiați” (Țara neuitatelor constelații, Iași, 1981).